Размер шрифта:     
Гарнитура:GeorgiaVerdanaArial
Цвет фона:      
Режим чтения: F11  |  Добавить закладку: Ctrl+D
Следующая страница: Ctrl+→  |  Предыдущая страница: Ctrl+←
Показать все книги автора/авторов: Clarke Arthur C.
 

«OraЕџul Еџi stelele», Arthur Clarke

Oraşul stătea precum un giuvaer strălucitor pe pieptul deşertului. Cîndva cunoscuse tot felul de schimbări şi transformări, însă acum Timpul trecea pe lîngă el fără să-l atingă. Nopţile şi zilele goneau peste chipul pustiului, dar pe străzile Diasparului era veşnic după-amiază, iar seara nu pogora nicicînd. Nopţile lungi ale iernii puteau bruma nisipul, îngheţînd ultimele picături din aerul rarefiat al Pămîntului ―totuşi oraşul nu cunoştea nici arşiţa, nici gerul. Nu avea nici un contact cu lumea din exteriorul lui; era un univers închis în sine.

Oamenii clДѓdiserДѓ Еџi pГ®nДѓ atunci oraЕџe, dar niciodatДѓ unul ca acesta. Unele duraserДѓ veacuri, altele milenii, Г®nainte ca timpul sДѓ le ЕџteargДѓ pГ®nДѓ Еџi numele. Singur Diaspar sfidase Eternitatea, apДѓrГ®ndu-se Г®mpotriva eroziunii lente a epocilor, Г®mpotriva nДѓruirii Еџi a ruginei.

De la ridicarea lui, oceanele PДѓmГ®ntului dispДѓruserДѓ, iar deЕџertul cuprinsese Г®ntregul glob. VГ®ntul Еџi ploaia prefДѓcuserДѓ Г®n pulbere ultimii munЕЈi, iar planeta se dovedise prea istovitДѓ sДѓ nascДѓ alЕЈii. OraЕџului Г®i era indiferent; PДѓmГ®ntul Г®nsuЕџi se putea descompune, Diaspar avea sДѓ continue sДѓ-i protejeze pe urmaЕџii fДѓuritorilor sДѓi, purtГ®ndu-i, pe ei Еџi avuЕЈiile lor, Г®n siguranЕЈДѓ pe fluviul Timpului.

Populaţia oraşului uitase multe, dar nu ştia că le uitase. Se integra în mediu tot atît de perfect cît şi acesta se potrivea cu ea ― deoarece aşa fuseseră gîndiţi: unul pentru celălalt. Nu o interesa ce se găseşte dincolo de zidurile oraşului, era ceva ce fusese alungat din minţile locuitorilor. Diaspar reprezenta tot ceea ce exista, tot ceea ce le trebuia, tot ceea ce puteau să-şi imagineze. Pentru ei nu însemna nimic faptul că, odată, Omul stăpînise stelele.

Totuşi, uneori, miturile străvechi se înălţau din străfunduri pentru a-i bîntui, şi atunci se foiau neliniştiţi, amintindu-şi legendele Imperiului, vremea cînd Diaspar era tînăr şi îşi trăgea sîngele vieţii din negustorie cu sistemele multor sori. Locuitorii oraşului nu doreau întoarcerea acelor zile de demult; se mulţumeau cu nesfîrşită lor toamnă. Gloria Imperiului aparţinea trecutului şi-i putea rămîne acestuia ― căci ei îşi aminteau sfîrşitul, iar la gîndul Invadatorilor parcă însuşi gerul spaţiului le pătrundea în oase.

Atunci se Г®ntorceau cu Еџi mai multДѓ bucurie spre viaЕЈa Еџi cДѓldura oraЕџului, spre lunga erДѓ de aur cu Г®nceputul ei deja uitat, Еџi al cДѓrei sfГ®rЕџit pДѓrea Г®ncДѓ teribil de Г®ndepДѓrtat. Ећi alЕЈi oameni visaserДѓ o asemenea epocДѓ, dar singuri contemporanii Diasparului o dobГ®ndiserДѓ.

TrДѓiserДѓ Г®n acelaЕџi oraЕџ, cДѓlcaserДѓ pe aceleaЕџi miraculos de neschimbate strДѓzi, Г®n vreme ce pe lГ®ngДѓ ei se scursese mai mult de un miliard de ani.

Unu

AvuseserДѓ nevoie de multe ore pГ®nДѓ sДѓ rДѓzbeascДѓ afarДѓ din Grota Viermilor Albi. Dealtfel, nici acum nu puteau fi siguri cДѓ unii din monЕџtrii aceia lДѓptoЕџi nu-i urmДѓreau Г®ncДѓ. Energia armelor era pe terminate. ГЋnaintea lor, sДѓgeata de luminДѓ plutitoare, cДѓlДѓuzДѓ misterioasДѓ prin labirinturile Muntelui de CleЕџtar, continua sДѓ le facДѓ semn. Nu aveau de ales; trebuiau sДѓ o urmeze deЕџi, aЕџa cum se Г®ntГ®mplase de atГ®tea ori, Г®i putea conduce cДѓtre primejdii Еџi mai Г®nspДѓimГ®ntДѓtoare.

Alvin privi Г®ndДѓrДѓt, cДѓutГ®ndu-Еџi din priviri tovarДѓЕџii. Alystra Г®l urma cea mai Г®ndeaproape, purtГ®nd sfera de luminДѓ rece, Г®nsДѓ veЕџnic arzДѓtoare, ce le dezvДѓluise de la Г®nceputul aventurii lor atГ®tea orori, dar Еџi minunДѓЕЈii. Razele albicioase se revДѓrsau pe coridorul Г®ngust, reflectate de pereЕЈii scГ®nteietori; cГ®t timp sfera avea energie, drumul Еџi mai ales orice pericol rДѓmГ®neau vizibile. Dar, Alvin Еџtia prea bine, Г®n grotele acelea primejdiile mai mari nu erau cГ®tuЕџi de puЕЈin cele vizibile.

În spatele Alystrei, împovăraţi de greutatea proiectoarelor, veneau Narrillian şi Floramus. Pentru o clipă, Alvin se întrebă de ce proiectoarele erau atît de grele, căci ar fi fost aşa de simplu să fie înzestrate cu neutralizatori gravitaţionali, întotdeauna îşi punea asemenea întrebări, chiar şi în mijlocul celor mai extraordinare aventuri. Cînd astfel de gînduri îi fulgerau prin minte, i se părea că structura realităţii tremura un scurt moment, şi că în spatele lumii simţurilor se întrezărea imaginea unul alt univers, cu totul diferit…

Coridorul se termina printr-un perete orb. Oare săgeata îi trădase din nou? Nu, roca începu să se năruie. Prin perete apăru o lance rotitoare de metal, care crescu rapid, transformîndu-se într-o foreză gigantică. Alvin şi prietenii săi se retraseră, aşteptînd ca maşinăria să pătrundă în grotă. Cu un scrîşnet asurzitor ― ce cu siguranţă răsunase în toate tainiţele Muntelui, deşteptîndu-i progeniturile de coşmar! ― scos de frecarea metalului pe piatră, foreza străpunse peretele şi se opri lîngă ei. O uşă masivă se deschise şi Callistron îi zori să intre în aparat. (De ce tocmai Callistron? Ce caută el aici? se întrebă Alvin.) Peste o clipă se aflau în siguranţă, iar vehiculul ţîşnea înainte prin adîncurile Pămîntului.

Aventura se terminase. ГЋn curГ®nd, aЕџa cum se Г®ntГ®mpla Г®ntotdeauna, aveau sДѓ fie iarДѓЕџi acasДѓ, lДѓsГ®nd Г®n urmДѓ minunile, spaimele Еџi ambiЕЈiile, obosiЕЈi Еџi plini de mulЕЈumire.

Din înclinarea podelei, Alvin îşi dădu seama că foreza cobora. Callistron ştia probabil ce trebuia făcut; acela era drumul spre casă. Totuşi îi părea rău…

― Callistron, spuse brusc, de ce nu urcăm? Nimeni nu ştie cum arată în fapt Muntele de Cleştar. Ar fi minunat dacă am putea ieşi undeva, pe o coastă, de unde să privim cerul şi ţinutul din jur. Am stat destul sub pămînt.

Rostind cuvintele, realizДѓ cumva cДѓ nu procesase bine. Alystra ЕЈipДѓ Г®nДѓbuЕџit, interiorul forezei tremurДѓ precum o imagine vДѓzutДѓ prin pГ®nza apei, iar dincolo de pereЕЈii metalici din jur, Alvin Г®ntrezДѓri din nou celДѓlalt univers. Cele douДѓ lumi pДѓreau a se afla Г®n contradicЕЈie; predomina Г®ntГ®i una, apoi cealaltДѓ, Еџi pe neaЕџteptate dispДѓrurДѓ amГ®ndouДѓ. Se simЕЈi o senzaЕЈie de sfГ®ЕџГ®iere; visul luДѓ sfГ®rЕџit. TГ®nДѓrul se trezi Г®napoi Г®n Diaspar, Г®n odaia familiarДѓ, plutind la o jumДѓtate de metru deasupra duЕџumelei, susЕЈinut de cГ®mpul gravitaЕЈional.


Еще несколько книг в жанре «Научная Фантастика»

Троллиное нагорье, Юрий Сильвестров Читать →